Zâmbetul este cea mai puternică formă de expresie. Conectează oameni, prin exprimarea emoțiilor, sentimentelor, și, cel mai important, prin exprimarea umanității.
Cele mai citite
Cristina, faci parte din echipa Dentcof de peste 20 de ani. Cum ai început?
Am absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara în 2001, iar pe atunci era obligatoriu să ai un an de stagiatură. Acolo, în cadrul universității, primul meu an de profesie s-a desfășurat la Policlinica 3. Stomatologia arăta foarte diferit față de cum este acum, dar am avut noroc de profesori și asistenți care, încă din timpul facultății, ne-au dat ocazia de a ne afla printre pacienți.
După primul an, o cunoștință mi-a recomandat să iau legătura cu Dentcof. La primul interviu, când Șefu' (Dr. Ioan Cofar) m-a întrebat ce experiență am, i-am răspuns prompt, cu cea mai mare convingere, că știu să fac orice procedură. Mi-a zâmbit blând, în stilul caracteristic și mi-a spus că pot să vin începând cu ziua de joi. Mi-am dat seama destul de repede cât de multe mai am de învățat și de faptul că am găsit un mediu în care să pot să fac asta.
Ai o poveste preferată cu un pacient sau un caz care te-a impresionat profund?
Este adevărat că Dentcof este percepută mai degrabă ca și clinică de estetică dentară. Ce este mai puțin cunoscut este faptul că avem mulți pacienți fără tratamente estetice care au grijă constant de sănătatea lor, pacienți pe care îi vedem la controale periodice, la igienizări, sau atunci când e nevoie de mici obturații, astfel ca ei să reușească să își mențină zâmbetul natural, la un nivel optim pe toată durata vieții.
Un pacient de care îmi amintesc mereu cu drag a venit la noi prima dată în urmă cu 10 ani, pentru proceduri simple, de mentenanță. Pe măsură ce timpul trecea, am avut ocazia să îi aflu povestea personală in timp ce se derula. Provocările și succesurile la job, perioada în care și-a cunoscut iubita, ce i-a devenit ulterior soție, iar mie pacientă. Mi-au împărtășit drumul lor spre a deveni părinți prima și a doua oară, iar de câte ori unul dintre ei pășește în cabinet, povestea continuă.
Pe un alt pacient drag l-am cunoscut pe când avea 4 anișori. Cu toate că avea încă dinții de lapte, avea nevoie de un tratament de canal (da, și dinții de lapte suferă de aceleași afecțiuni și riscuri precum dinții adulților).
Cu mama lui alături, am reușit să îi facem o vizită frumoasă și am eliminat frica de dentist, care de cele mai multe ori se instalează în copilărie. Îl revăd la controlul anual la cabinet, dar acum este campion național la karate. Ne intersectăm și prin oraș, de mâna cu iubita, așa cum le stă bine adolescenților. E un sentiment frumos să faci parte, chiar și ca dentist, din viața oamenilor.
Amintiri frumoase sunt multe și sunt în continuă desfășurare; iar ceea ce mă face să apreciez meseria asta este faptul că ajungi să legi niște legături atât de frumoase cu pacienții. În cabinet, timpul uneori pare să se oprească, chiar și dacă vezi un om după 2, 3, 4 ani, se reia aceeași legătură.
Care a fost cel mai mare compliment pe care l-ai primit de la un pacient?
Se întâmplă ca pacienții să adoarmă pe scaun, fără sedare! Pentru un medic dentist este cel mai mare compliment: înseamnă că pacienții se simt relaxați și au încredere în tine.
Care crezi că este cea mai mare diferență dintre stomatolgia tradițională și cea digitală?
Pentru pacient sunt multe beneficii, dar și mai multe sunt pentru medic.
Stomatologia digitală oferă control asupra întregului proces de tratament, planificarea este clară de la bun început și nu mai există loc de erori. Vezi totul de început, poți să faci simulări nenumărate înainte de efectuarea tratamentului, astfel ca atunci când începi știi că aceasta e cea mai optimă soluție, ai toți pașii calculați și ghidați, iar faptul că există o documentare continuă ne permite să monitorizăm evoluția sănătații în cele mai mici detalii.
Care este un mitul tău preferat (sau nesuferit) în stomatologia restaurativă ?
Unul dintre cele mai comune mituri, cele mai nesuferite pentru mine, este că dacă se fac restaurații din zirconiu, acestea sunt cele mai rezistente și cele mai bune. Este mai mult decât fals. Fiecare material este optim în cazuri specifice. Duritatea unui material nu înseamnă performanță.
Ceva dur într-un mediu instabil, cum ar fi problemele cu mușcătura, determină compensarea unei rezistențe cu mult prea mari și, în consecință, apariția unor afecțiuni în alte părți ale corpului (postură, dureri de spate, gât și așa mai departe). Alegerea materialului potrivit fiecărui caz în parte este soluția optimă. În unele cazuri zirconiul, în altele ceramica. În medicină nu există „one size fits all.” Optim și stabil este pentru fiecare caz în parte.
